Valea Iadului

    

  Sambata dimineata , ora 7.30 . Ma intalnesc cu prietenii in Ciucea , lasam una din masini in fata garii, mutam toate bagajele in cealalta si plecam spre Bulz. Ajungem in cateva minute ,oprim in dreptul podului si incepem echiparea . Eram nerabdatori sa intram in pestera . Surpriza apare sub forma proprietarului terenului pe care trebuie sa-l traversezi (pe o distanta de vreo 40-50m ) ca sa ajungi la gura pesterii , care ne interzice cu desavarsire sa calcam pe terenul lui . Degeaba incercam sa-i explicam ca nu vrem decat sa intram in pestera , fara sa-i "distrugem terenul "... omul e de neinduplecat , cat despre limbajul si atitudinea lui... mai bine nu spun nimic. Hotaram sa nu mai pierdem timpul si mergem la Remeti . In capatul satului , pe partea stanga a vaii este un impresionant perete de calcar , numit Dealul Cornilor. La baza acestuia, in partea din amonte se afla ascunsa de vegetatie, Pestera cu Apa din Dealul Cornilor cunoscuta si sub numele de Pestera de la Fata Apei .

              Pestera cu Apa din Dealul Cornilor
  Intrarea larga, destul de joasa , este destul de curata , doar urmele unui foc se vad sub stanca . Localnicii folosesc aceasta pestera drept sursa de apa , in acest scop fiind instalata o teava de plastic care aduce apa din interiorul pesterii.

Pestera este ingusta , inalta , destul de bogat concretionata , dar se vad urmele "vizitatorilor" (stalagtite rupte,inscriptii cu fum , tot felul de resturi ramase de la instalarea tevii de apa ), totusi este o pestera care merita vazuta.
Cateva poze:
 

    
Singurul liliac pe care l-am vazut in aceasta pestera...

                      

 

 Gatlejul...

Primul tronson al pesterii este uscat , apa prezenta in partea a doua a pesterii dispare intr-un sorb , la baza peretelui drept , pe sensul de inaintare in pestera .


Dupa cum spuneam, localnicii aduc apa din interiorul pesterii printr-o teava de plastic cu diametrul de vreo 10 cm. Pentru a asigura un debit constant si pentru a trece peste unele locuri mai ridicate ca nivel , au construit un baraj in partea terminala a pesterii. Barajul are mai bine de 2 m inaltime, este facut din lemn , fier si beton si inchide din perete in perete galeria pesterii.

La iesirea din pestera , parca pentru a compensa patania de la Bulz , ne intalnim cu un om deosebit : Willi (cel din mijloc) ,

turist din Germania , mare iubitor de munte si pestera , care de cativa ani buni bate in lung si-n lat plaiurile mioritice. De cand tot umbla in Romania a invatat si limba . Despre drumetiile lui gasiti aici .
        Ne continuam drumul , impreuna cu Willi spre

                          Pestera cu Apa de la Lesu

care se gaseste in versantul drept al Vaii Lesului , la baza unui perete surplombat . Din pestera iese un paraias care inainte de a se varsa in Valea Lesului strabate un grohotis plin de muschi oferind o 
priveliste de poveste.

Traversam o " punte "de lemn ... 

Candelabru...

Galeria fiind joasa , am fost nevoiti sa mergem mai tot timpul aplecati . De aceea locurile unde ne puteam ridica le-am numit "popasuri".

Cascada Impietrita...

Diaclaza Mare

Tavanul plan

Picaturile

 Iesirea din pestera ...